Muntele Shasta
Epoca Lemuriană se întinde cu aproximaţie între anii 4.500.000 şi 12.000 înaintea erei noastre. Până la scufundarea continentelor Lemuria şi mai târziu a Atlantidei, pe această planetă au existat şapte continente principale. Ţinuturile ce aparţineau giganticului continent Lemuria cuprindeau zone aflate în prezent sub Oceanul Pacific, cât şi Hawaii, Insula Paştelui, Insulele Fiji, Australia şi Noua Zeelandă. Mai cuprindeau şi pământuri din Oceanul Indian şi Madagascar. Coasta de est a Lemuriei se întindea până în California şi o parte a Columbiei Britanice din Canada.
Cu mult înainte de căderea conştiinţei, Lemurienii trăiau în dimensiunea a cincea de frecvenţă şi erau capabili să-şi schimbe vibraţia după dorinţă, trecând cu uşurinţă de la dimensiunea a cincea la dimensiunea a treia şi invers. Puteau realiza oricând acest lucru, prin intenţie şi prin energiile inimii.
Rasa Lemuriană provenea dintr-un amestec de rase ale unor fiinţe venite în principal din Sirius, Alpha Centauri, iar un număr redus îşi aveau originile pe alte planete. În cele din urmă, datorită amestecului acestor rase s-a format pe Pământ civilizaţia Lemuriană. Ei alcătuiau un amestec, pe puţin spus, uluitor. Lemuria a fost cu adevărat leagănul civilizaţiei de pe această planetă, patria Mamă care a asistat la naşterea mai multor civilizaţii. Atlantida a apărut mai târziu.
Timp de câteva milioane de ani, continentul Lemurian a prosperat într-o atmosferă de paradis şi de magie. Până la urmă, datorită războaielor dintre principalele două continente, în Lemuria şi Atlantida avură loc distrugeri de proporţii uriaşe. Cu 25.000 de ani în urmă, Atlantida şi Lemuria, cele mai avansate civilizaţii ale acelui timp, se luptau pentru nişte ideologii;. Ele aveau viziuni complet diferite asupra direcţiei în care trebuiau să evolueze celelalte civilizaţii de pe această planetă. Lemurienii considerau că restul culturilor mai puţin evoluate trebuiau lăsate singure pentru a evolua în ritmul propriu potrivit destinului şi nivelului lor de înţelegere.
Atlanteenii considerau că civilizaţiile mai puţin dezvoltate trebuie să fie aduse la ordine şi să fie controlate de către cele două civilizaţii mai avansate. Acest lucru a cauzat declanşarea unei serii de războaie termonucleare între Atlantida şi Lemuria. Mai târziu, când războaiele se sfârşiră şi praful se aşeză peste ruine, nu existau nici învingători nici învinşi.
În timpul acestor războaie devastatoare, oamenii civilizaţi în cel mai înalt grad au recurs la tot felul de metode josnice, până când au realizat în final toată inutilitatea unor asemenea acţiuni. În final, Atlantida şi Lemuria deveniră victimele propriei lor agresiuni, iar teritoriile celor două continente se slăbiră enorm datorită acelor războaie. Prin intermediere sacerdotală, oamenii primiră informaţia că în mai puţin de 15.000 de ani li se vor scufunda în întregime continentele. Trăind în vremuri în care media de viaţă umană atingea în mod obişnuit 20.000 până la 30.000 de ani, ei realizară că mulţi dintre cei care cauzaseră prăpădul vor fi încă în viaţă şi vor experimenta distrugerea.
În aceea perioadă, California aparţinea teritoriului Lemuriei. Când Lemurienii au realizat că patria lor era destinată pieirii, au cerut conducătorului Reţelei Agartha, Shamballa-the Lesser, permisiunea de a construi un oraş sub Muntele Shasta, în ideea de a-şi păstra cultura şi toate înregistrările.
Pentru a le fi permisă construirea oraşului şi pentru a fi admişi în Reţeaua subterană Agartha, au trebuit să dovedească că şi-au învăţat lecţiile legate de război şi agresiune. Au trebuit să dovedească acest lucru şi multor altor organizaţii, cum ar fi Confederaţia Galactică a Planetelor. Pentru a fi reprimiţi în rândul membrilor Confederaţiei, ei au fost nevoiţi să-şi dovedească spiritul paşnic. În momentul în care li s-a acordat permisiunea de construire a oraşului, a fost de la sine înţeles că acea zonă va supravieţui cataclismului. În interiorul Muntelui Shasta exista deja o imensă cavernă boltită. Lemurienii şi-au construit oraşul Telos, aşa cum se numea pe atunci întreaga zonă care includea California şi o mare parte din S.U.A, cunoscută acum sub numele de Sud Vest. Telosul mai cuprindea şi ţinuturile de la nord de Muntele Shasta, de-a lungul coastei de vest şi o parte din Columbia Britanică. Telos înseamnă Comunicarea cu Spiritul, Unitatea în Spirit, Conştienţa prin Spirit.
La vremea când a fost construit, oraşul Telos a fost conceput să adăpostească maxim 200.000 de oameni. Când s-a dezlănţuit cataclismul, doar 25.000 au reuşit să ajungă la timp în interiorul muntelui şi să se salveze. Acest număr reprezintă aproximativ ce a mai rămas din cultura Lemuriană în cea de-a treia dimensiune. Înregistrările fuseseră deja mutate din Lemuria în oraşul Telos din subteran, iar templele fuseseră construite. Nenorocirea care a lovit continentul, s-a declanşat puţin mai repede decât fusese anticipat şi din cauza aceasta atât de mulţi nu au reuşit să se salveze la timp în interiorul muntelui. Este cunoscut faptul că Lemuria, prea iubita patrie Mamă, s-a scufundat peste noapte. Continentul s-a scufundat atât de rapid, încât aproape nimeni nu şi-a dat seama ce se întâmplă. Practic, toată lumea dormea în timpul producerii catastrofei. În aceea noapte, nu a fost nici un fel de condiţie meteorologică neobişnuită. Potrivit unei transmisiuni oferite de Lord Himalaya în 1959 prin Geraldine Innocenti, sufletul geamăn al lui El Morya, o mare parte a sacerdoţilor care păstraseră credinţă Luminii şi sacrei lor chemări, asemenea unor căpitani pe o navă care se scufundă, şi-au păstrat posturile şi neînfricaţi până în ultima clipă, au cântat şi sau rugat în timp ce s-au scufundat sub valuri.
Înainte de scufundarea continentului Lemurian, preoţii şi preotesele din Temple fuseseră preveniţi despre iminenţa schimbărilor cataclismice şi mai multe Esenţe ale Focului Sacru fuseseră transportate în Telos, iar altele puse la adăpost în alte locuri ferite. Multe asemenea Flăcări au fost duse pe continentul Atlantida, într-un loc special şi întreţinute o perioadă destul de lungă de timp prin practici spirituale zilnice. Cu puţin înainte de scufundarea Lemuriei, anumiţi preoţi şi preotese au ales să se întoarcă acasă pe continent şi să se scufunde odată cu pământul şi oamenii lui, acordând asistenţă prin radianţa lor, inspirând alinare şi curaj. Ei şi-au oferit ajutorul pentru a contracara efectele fricii care însoţeşte orice acţiune cataclismică. Aceşti binefăcători plini de iubire, prin radianţa controlată a energiilor lor Divine şi prin sacrificiul lor, au învăluit literalmente aura oamenilor într-o mantie de pace şi au ajutat la crearea unei eliberări de frică, astfel încât corpurile eterice ale acelor canale de forţă vitală să nu fie marcate profund, scutind astfel acei oameni de la înfruntarea unor grave consecinţe tragice în încarnările următoare.
Mulţi membri ai preoţiei s-au adunat în grupuri mici, plasate strategic în diferite zone, unde au incantat rugăciuni şi au cântat în timp ce se scufundau sub ape. Melodia intonată de ei era identică cu melodia cunoscută astăzi sub numele de Auld Lang Syne (Timpuri de mult apuse). Motivaţia acestei acţiuni era de a evita cicatricile profunde şi traumele lăsate în corpul eteric şi în memoria celulară a acestor persoane, ceea ce necesită mai multe încarnări ulterioare pentru a fi vindecate.
Prin acţiunea şi sacrificiul sacerdoţilor, prin alegerea lor de a rămâne uniţi în grupuri şi de a cânta până în ultima clipă, frica a fost mult diminuată şi s-a reuşit păstrarea unui nivel acceptabil de armonie. În felul acesta, distrugerea şi trauma sufletelor care au pierit a fost mult redusă în intensitate. Se spune că preoţii împreună cu muzicienii au cântat şi s-au rugat până ce apele le-au ajuns la nivelul gurii.
Atunci şi-au dat viaţa. Totul s-a petrecut noaptea sub cerul albastru şi înstelat, în timp ce populaţia dormea. Iubita patrie mamă a pierit sub valurile Oceanului Pacific.
Nici unul dintre preoţi nu şi-a părăsit postul şi nu a arătat vreo urmă de teamă. Lemuria a pierit sub valuri cu demnitate.
Auld Lang Syne a fost ultimul cântec care a răsunat vreodată în Lemuria. Cântecul pe care l-au cântat atunci a fost reactualizat de unii oameni de pe Pământ prin intermediul poporului irlandez, având nişte versuri foarte profetice cum ar fi Uitate să fie vechile cunoştinţe?
Într-adevăr, noi suntem acele vechi cunoştinţe din nou reunite, cei din tărâmul fizic cu iubiţii noştri foşti prieteni şi membrii ai familiei din Telos, ce sunt în continuare invizibili vederii noastre actuale, dar sperăm că nu pentru mult timp.
Ascultaţi cu atenţie ecoul următoarelor cuvinte în inima voastră, prieteni. Înainte ca preaiubita noastră Lemurie să se scufunde în întregime, a fost profeţit că într-o zi, undeva în viitorul îndepărtat, mulţi dintre noi se vor aduna din nou în grupuri şi vor cânta din nou acest cântec, având certitudinea absolută că Bătălia pentru Pământ a fost câştigată. Vremurile pe care le trăim acum semnifică celebrarea acestei mult aşteptate zile şi împlinirea acelei incredibile profeţii. Iniţiem acum începutul acestei mult aşteptate Reuniuni.
Vă transmit din partea lui Adama, aproape cu lacrimi în ochi, că mulţi dintre voi cei care citiţi aceste rânduri, aţi făcut parte dintre curajoasele suflete care şi-au sacrificat viaţa spre binele colectiv. Haideţi să vă aplaudăm pentru bravura de atunci, iar apoi haideţi să ne bucurăm pentru reunirea noastră, încă odată, pentru a continua măreaţa noastră misiune Lemuriană, de a asista planeta şi umanitatea pe calea glorioasei ei ascensiuni.
În Telos, unul dintre aspectele misiunii lor a fost susţinerea echilibrului şi a energiilor conştienţei de ascensiune pentru planetă, până când locuitorii de la suprafaţă vor fi în stare să facă ei înşişi acest lucru. Acum a venit momentul pentru ca cele două civilizaţii ale noastre să realizeze împreună acest lucru, ca O Singură Inimă.
Pământul după scufundarea celor două continente
În timp ce Lemuria se scufunda, Atlantida începu să fie zguduită şi să piardă bucăţi din teritoriu timp de 200 de ani până când ultima rămăşiţă din continent fu înghiţită de ape în totalitate. La 2.000 de ani de la catastrofele Atlantidei şi Lemuriei, planeta încă se mai cutremura. Pierderea a două zone masive de pământ în decursul a 200 de ani şi efectele armelor termo-nucleare, s-au făcut resimţite asupra Pământului printr-un regres major şi o traumă, fiind necesare câteva mii de ani pentru ca planeta să-şi recapete echilibrul şi să redevină ospitalieră. Timp de mii de ani după distrugerea celor două continente, au fost aruncate în atmosferă atâtea deşeuri încât pe Pământ dispăruse strălucirea luminii zilei. Atmosfera se răcise atât de mult din cauza faptului că radiaţia soarelui nu a mai putut străpunge suficient stratul gros de deşeuri toxice din atmosferă iar culturile nu s-au mai putut dezvolta decât în foarte mică măsură. O mare parte din animale şi plante pieriră atunci.
De ce există în prezent atât de puţine dovezi despre rămăşiţele celor două mari civilizaţii?
Explicaţia ar fi că oraşele care nu s-au scufundat au fost făcute praf sau au fost şterse de pe suprafaţa pământului ori de cutremure, ori de valurile uriaşe de reflux care pătrundeau adesea până la 1.000 de mile (1600 km) în interior şi distrugeau în calea lor multe oraşe şi aşezări. Din cauza acestei activităţi seismice permanente terestre, condiţiile de supravieţuire umană deveniră atât de grele şi dificile, iar oamenii erau atât de înfricoşaţi încât calitatea vieţii acelor civilizaţii se deterioră cu mare repeziciune. Cei care supravieţuiră tuturor acelor calamităţi, se treziră înglodaţi în sărăcie, foamete şi boală.
Înălţimea iniţială a rasei umane pe această planetă era de aproximativ 12 picioare (3,65 m). Hiperboreenii aveau şi mai au şi în prezent 12 picioare înălţime şi nici unul din ei nu trăieşte la suprafaţă în prezent. Până să se scufunde Lemuria, înălţimea Lemurienilor s-a redus la 7 picioare (2,13 m) şi s-a păstrat de 7 până la 8 picioare (2,43 m) până în zilele noastre. Scăderea înălţimii medii pe această planetă a continuat, deoarece majoritatea celor care trăim la suprafaţă nu depăşim o înălţime de 6 picioare (1,82 m). Această caracteristică este în curs de restaurare, pe măsură ce avansează şi civilizaţia noastră. Chiar în prezent, se observă o creştere a înălţimii medii, comparativ cu 100 de ani în urmă.
Guvernarea din Telos
În Telos, există două forme de guvernământ. Regele şi regina din Telos, Ra şi Rana Mu, maeştrii înălţaţi care sunt şi suflete gemene, reprezintă un aspect al guvernării din Telos. Ei sunt conducătorii absoluţi ai Telosului.
Cea de-a doua formă de guvernământ este Consiliul local, numit Consiliul Lemurian de Lumină din Telos, care este constituit din 12 maeştrii înălţaţi, dintre care 6 sunt bărbaţi şi 6 femei, în ideea de a echilibra divinul masculin cu divinul feminin. Cel de-al treisprezecelea membru, Marele Preot Şef al Telosului, în prezent fiind Adama, oficiază ca lider al acestui consiliu pentru a lua deciziile finale în cazurile de egalitate de voturi ale membrilor consiliului.
Membrii consiliului sunt aleşi în funcţie de nivelul spiritual atins, calităţile lor interioare, de maturitatea lor şi de domeniul în care excelează. Atunci când un membru al consiliului ia decizia să treacă la un alt nivel al serviciului, acest lucru se aduce la cunoştinţa poporului nostru, astfel încât cei doritori să-şi poată depune candidatura. Toate cererile sunt studiate cu atenţie de către consiliu, membrii preoţiei şi de către regele şi regina din Telos. Regele şi regina au ultimul cuvânt în alegerea candidatului la consiliu
Oraşul Telos
Telos este un oraş potrivit ca mărime, în care trăiesc aproximativ un milion până la un milion şi jumătate dintre ai noştri. Deşi nu suntem divizaţi în localităţi şi împărţim aceeaşi guvernare locală, mulţi dintre noi locuiesc în zone diferite. Ceea ce numim oraşul Telos este divizat în 5 nivele la o adâncime de câţiva km, sub Muntele Shasta.
Primul nivel: Marea majoritate a poporului nostru trăieşte sub cupolă, pe primul nivel. Acesta este şi nivelul unde se situează clădirile administrative şi publice, plus câteva temple. În centrul acestui nivel se află templul principal, numit templul lui MaRa, un fel de structură piramidală. Poate adăposti 10.000 de oameni odată. Acest templu este dedicat ordinului preoţesc a lui Melchizedek. Piramida are culoare albă şi are un vârf numit piatra vie care ne-a fost donat de pe Venus.
Al doilea nivel: Acesta este locul unde se situează toată producţia şi manufactura care acoperă necesităţile populaţiei şi ale oraşului. Este şi o zonă cu şcoli pentru copii şi cursuri pentru adulţi. Tot acolo locuieşte şi o altă mare parte a populaţiei noastre.
Al treilea nivel: Este consacrat în întregime grădinilor hidroponice (culturi făcute în apă şi nu în pământ) unde pe aproximativ 7 acri de teren se cultivă întreaga noastră rezervă de hrană, asigurându-ne o dietă interesantă şi plăcută care ne oferă o mare varietate de alimente. Eficienţa metodelor noastre de grădinărit este atât de mare încât sunt suficienţi numai 7 acri (2,83 ha) de pământ pentru a produce în abundenţă o foarte mare varietate de alimente, pentru hrana unui milion şi jumătate de locuitori, creând corpuri puternice şi sănătoase care nu îmbătrânesc.
Grădinile hidroponice sunt capabile să producă în mod constant recoltele necesare. Ştim cum să accelerăm creşterea culturilor, prin utilizarea tehnologiei hidroponice, folosind foarte puţin pământ şi multă apă, fără a ne folosi de substanţe chimice, aşa cum faceţi voi la suprafaţă. Hrana noastră este în totalitate organică şi are cea mai înaltă vibraţie. Metoda noastră de grădinărit nu necesită fertilizatori şi nu seacă solul de substanţele nutritive. Obişnuim să introducem minerale organice în apa plantelor. Creşterea recoltelor noastre este mult accelerată de lumina intensă, energia şi vibraţia de iubire a Telosului. Aceasta este magia conştienţei noastre pentadimensionale, pe care o veţi descoperi şi voi curând, foarte probabil în cursul acestei decade sau la începutul următoarei decade.
Al patrulea nivel: Conţine câteva grădini hidroponice şi întreprinderi şi o zonă mare naturală, un fel de parcuri cu mici lacuri şi fântâni.
Al cincilea nivel: Este consacrat în totalitate naturii. Există acolo copaci înalţi, lacuri, arealuri cu parcuri şi este zona unde ne ţinem toate animalele. În acest nivel natural, sunt păstrate multe dintre speciile de plante şi animale care au dispărut de la suprafaţă. Animalele noastre sunt vegetariene şi nu se mănâncă între ele. Ele trăiesc la un loc în perfectă armonie, sunt lipsite de orice teamă şi nu manifestă nici un fel de agresiune faţă de oameni sau alte animale. Telos este într-adevăr locul unde leul şi mielul se odihnesc alături şi dorm împreună în perfectă siguranţă.
Noua Lemurie
Pentru toţi aceia care citesc aceste rânduri, vă putem spune că Lemuria nu a fost niciodată distrusă în întregime, aşa cum o consideraţi în prezent. Ea există şi azi în dimensiunea a patra şi a cincea, încă invizibilă vederii şi percepţiei voastre tridimensionale. Pe măsură ce vălul dintre aceste dimensiuni se subţiază tot mai tare, dorim să vă asigurăm că într-un viitor nu prea îndepărtat, iubita voastră Lemurie, în noua Sa Glorie şi Splendoare, vi se va revela într-un mod cât se poate de fizic şi tangibil.
Pe măsură ce vă extindeţi conştienţa către un mod de viaţă mai evoluat şi reuşiţi să vă purificaţi de toate sistemele de credinţă distorsionate şi eronate pe care le-aţi adoptat în ultimul mileniu, veţi fi capabili să vă percepeţi din nou iubita patrie Mamă şi în cele din urmă să fiţi primiţi de Ea cu toată Iubirea şi Splendoarea pe care o are acum de oferit. Veţi fi invitaţi să ne însoţiţi din nou în acest colţ de paradis, într-un mod foarte tangibil. În momentul cataclismului, Lemuria, cu tot ce a reprezentat ea pentru planetă, a fost ridicată în dimensiunea a patra de frecvenţă. Acolo a continuat să prospere şi să evolueze la nivelul actual de perfecţiune şi frumuseţe, laolaltă cu toţi cei care au putut-o urma în acel moment.
Dacă această informaţie vă umple ochii de lacrimi şi vă deschide inimile pentru a vindeca acele dureri atât de îndelung îngropate, lăsaţi-le să curgă, lăsaţi-le să curgă. Lăsaţi lacrimile să curgă şi să aducă alinare fiecărei părţi a fiinţei voastre. Îngăduiţi-vă să o simţiţi şi să o cuprindeţi cu inima, odată cu respiraţia. Lăsaţi ca toate amintirile şi durerile să fie din plin resimţite fără a încerca să refulaţi vreuna. Astfel vă veţi declanşa procesul de vindecare, pas cu pas. Pe măsură ce o inspiraţi, Sinele vostru Divin va dizolva şi va vindeca definitiv acele amprente. Cereţi-I Sinelui vostru Superior să vă asiste în descoperirea acelor înregistrări care vă reţin de la manifestarea noii voastre realităţi glorioase.
În meditaţiile voastre zilnice, vă rugăm să faceţi cu perseverenţă această muncă, până vă simţiţi întregiţi. Conectaţi-vă cu noi şi cu Iubirea noastră, de la inimă la inimă. Ne puteţi cere ajutorul şi vom fi acolo alături de voi în timp ce realizaţi această muncă interioară de mare importanţă. Noi toţi, cei din Telos suntem nerăbdători să îi asistăm pe toţi cei care ne invocă cu inima. Suntem o civilizaţie care a atins un grad mare de deschidere sufletească, iar vibraţia noastră pulsează odată cu inima Mamei Divine. Treptat, durerile care v-au marcat atât de profund vor fi eliberate şi veţi deveni mult mai uşori. Eliberarea acestei dureri vă va ajuta, totodată, să percepeţi în mult mai mare măsură cine sunteţi cu adevărat. Vă va permite să faceţi paşi uriaşi către completa voastră resurecţie fizică, emoţională şi spirituală.
Ziua cea Nouă, Lumea Nouă este pe cale de a se naşte. Mulţi ne-am învăţat lecţiile despre Iubire, şi Noua Lemurie, paradisul pierdut, este pe cale să se manifeste din nou. Lemuria, partea care a rămas credincioasă Luminii şi sacrei ei chemări a fost ridicată în dimensiunea a patra în momentul producerii cataclismului. Nu a fost niciodată distrusă cu desăvârşire, doar aspectele ei tridimensionale au fost. Până în zilele noastre, Lemuria continuă să prospere şi să evolueze în conştienţa celei de–a cincea dimensiuni şi se află în întregime în dimensiunea superioară.
Iar Telos, iubitul nostru Telos şi tot poporul minunat care trăieşte acolo, sunt Poarta noastră către acest loc minunat.
